Un atropolog belgian a scris un articol dureros într-o publicație electronică din Bruxelles, în care vorbește despre cum s-a ajuns ca un cartier din capitala Belgiei să devină „capitala europeană a jihadiștilor”.
Teun Voeten, un atropolog și fotograf de război belgian, descrie cum a ajuns să părăsească cartierul Molenbeeck, după nouă ani în care a locuit acolo, din cauza invaziei musulmane și a comportamentului imigranților.
„Am numit Molenbeekul casa mea pentru nouă ani. În 2005, era cel mai ieftin cartier din Bruxelles, în mare parte din cauza proastei sale reputaţii. Apartamentul în care locuiam e în apropierea locuinţei a doi terorişti din Paris, iar după colţ stătea cu chirie cel care a deschis focul în trenul de mare viteză francez, în luna august”, își începe relatarea antropologul belgian.
În continuare, Veuten vorbește despre speranțele cu care a venit să locuiască în cartierul din Bruxelles. „Am reprezentat un nou val de tineri bine educaţi şi în mare parte albi care s-au stabilit în zonă din pragmatism. Aveam intenţii bune. Proprietarul era un marocan. Îmi imaginam că într-o zi copiii mei se vor juca în stradă cu copiii lui. Speram că străzile vor fi mai curate. Eram sigur că apartamentele din zona vor creşte în valoare în câţiva ani. Simţeam că sunt un pionier în Vestul Îndepărtat, că locuiesc în tranşeele unei societăţi multiculturale”, povestește Voeten.
Însă încet m-am trezit la realitate […] Cu greu puteai să numeşti cartierul multicultural. Mai degrabă, cu aproape 80% din populaţie de origine marocană, era din păcate conformist şi omogen. Poate există o cultură alternativă vibrantă în locuri precum Casablanca sau Marrakech, dar nu e cazul Molenbeekului.
Am fost timp de nouă ani martorul înrăutăţirii intolerantei religioase. Alcoolul a devenit de negăsit în cele mai multe magazine şi supermarketuri din zonă. Auzeam povesti despre fanaticii de la staţia de metrou Comte des Flandres care le obligau pe femei să poarte hijabul. Librăriile musulmane se înmulţeau şi a devenit din ce în ce mai dificil să cumperi un ziar decent. Cu o rată a şomajului de peste 30%, străzile erau nefiresc de părăsite până dimineaţă târziu. Nu există niciun bar sau cafenea în care tinerii de orice culoare să interacţioneze.
În schimb, am fost martorul tâlhăriilor, furturilor, agresiunilor. Am văzut cum tinerii frustraţi ne scuipau iubitele şi le numeau curve. Daindrazneai să lle răspunzi erai etichetat drept rasist. Obişnuiau să fie magazine evreieşti pe Chaussee de Gând, însă proprietarii erau terorizaţi de bande de copii arabi, aşa că şi-au închis prăvăliile în 2008. Homosexualii erau adeseori intimidaţi şi-au ales să se mute din zonă.
Am părăsit Molenbeekul în 2014, dar nu din teamă. Îmi amintesc că picătură care a umplut paharul a fost o întâlnire cu un salafist, care a încercat să mă convertească la Islam în mijlocul străzii. Nu mai suportam să locuiesc în acel cartier deznădăjduit, sărac şi fără viitor.
Cum a devenit Molenbeekul sediul european al jihadistilor? Practic, totul se rezumă la administraţia belgiană haotică şi la cultura negării care domina orice dezbatere legată de Islam. Molenbeekul este o comunitate vibrantă, cu străzi înguste şi pline de oameni. Există o ceainărie la fiecare colţ şi o moschee liniştită în fiecare bloc, în care oamenii se pot întâlni fără a fi deranjaţi. Chiriile sunt mici şi nu eşti luat la întrebări de către proprietar. Aşa cum o gherilă se poate ascunde într-o junglă, tot aşa jihadistii se simt în siguranţă în această medina dezorganizată. Autostada şi cea mai aglomerată gara internaţională sunt la o aruncătură de băţ. Este din punct de vedere startegic un sediu perfect.
Este aproape imposibil să-i explici unui străin ca Belgia este o ţară condusă de şase guverne, iar Bruxelles are 19 primari, însă un belgian va înţelege foarte bine situaţia […] Serviciile secrete sunt fragmentate şi tind să concureze între ele. Lipsa unei autorităţi centrale puternice este unul dintre capriciile unei ţări care este de regulă disfuncţionala într-un mod încântător. Însă, autorităţile care funcţionează ca nişte cârpaci creează un cuib perfect pentru potenţiali terorişti.
Cel mai important factor rămâne cultura negării din Belgia. Dezbaterea politică din ţară este dominată de o elită mulţumită de sine, care crede că o societate poate să fie schiţată şi planificată. În timp ce observatorii care atrag atenţia spre adevăruri neplăcute, cum ar fi rata ridicată a criminalităţii în rândul tinerilor marocani şi tendinţele violente ale Islamului radical, sunt de cele mai multe ori acuzaţi de propagada de extremă-dreapta, ignoraţi sau chiar ostracizaţi.
Dezbaterea este paralizată de un discurs care se desfăşoară conform unui model. Tinerii musulmani sunt văzuţi, înainte de toate, ca fiind victime ale excluziunii sociale şi economice. În schimb, ei îşi internalizeaza aceasta referinţe externă, tocmai pentru că trezeşte simpatii şi îi absolvă de responsabilitatea de a acţiona. Fostul primar socialist, Philippe Moureaux, a guvernat Molenbeekul între 1992 şi 2012 ca şi când ar fi fost propria sa moşie, a perfecţionat cultura negării şi este responsabil în mare parte pentru situaţia actuală a cartierului.
Există probleme uriaşe în Molenbeek, probleme care au însă o importanţă globală. Încă există speranţă […] Cei mai mulţi locuitori ai Molenbeekului sunt oameni decenţi care vor ce e mai bun pentru familiile lor. Însă nu ar trebui să ne închidem ochii în fata curentului islamist radical care se înrădăcinează adânc în oamenii din zonă şi e o ameninţare reală.
Emanuel Stan