Născut Mihail Eminovici la 15 ianuarie 1850, în Botoşani, al şaptelea din unsprezece copii, şi-a petrecut copilăria în casa părintească şi prin împrejurimile Ipoteştiului. A activat ca poet şi jurnalist în societatea politico-literară şi a lucrat ca redactor. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Prima manifestare literară a avut loc în 1866 şi îşi schimbă numele în Eminescu. Poetul fără pereche este, în continuare, cel mai bine vândut scriitor român.
În 1868 se angajează ca sufleor teatral, apoi copist, după care îşi începe primul proiect de roman. Înfiinţează un cerc literar şi începe să scrie basme. Se înscrie la facultatea de filosofie şi cunoaşte o mulţime de personalităţi în domeniu. Se îndrăgosteşte de Veronica Micle şi, după întoarcerea de la Berlin, îşi petrece cea mai mare parte a timpului cu Ion Creangă. Lucrează ca profesor, apoi ca director şi, după ce planurile de căsătorie eşuează, se îmbolnăveşte şi moare în casa de sănătate a doctorului Şuţu.
„Eminescu este un povestitor fantastic căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, grea de semnificații adânci. Nimeni înaintea lui Eminescu și nimeni după el n-a reușit mai bine în acea pictură fantastică a realității care amintește de arta unui William Blake.” (Tudor Vianu)
C.N.