Sub denumirea de angină, anghină, carcioafă, amăreală sau darul Sfintei Marii, anghinarea are un efect detoxifiant fenomenal. Frunzele reprezintă un excepţional drenor biliar, depurativ şi tonic al ficatului.
Încă din antichitate, medicii greci şi romani administrau frunzele plantei bolnavilor de icter, care nu puteau digera alimentele şi aveau stări de greaţă. În evul mediu, alchimiştii foloseau anghinarea ca principal ingredient în elixirul amar cu calitatea unică de a elimina toxinele din organism, ajutând la vindecarea bolilor trupului şi ale sufletului. „Anghinarea de Ierusalim” era folosită pentru vindecarea hepatitei A, boală care făcea ravagii în aglomeraţiile urbane în secolele XVIII-XIX, când apa de băut şi alimentele erau infestate cu virusul hepatic.
Azi, anghinarea este printre cele mai studiate plante medicinale, în unele ţări înlocuind medicamentele de sinteză în afecţiuni digestive, hepatice sau cardiovasculare. Tinctura de anghinare este folosită ca stimulent al poftei de mâncare şi al digestiei.
Pulberea de anghinare este eficientă în tratarea hipoacidităţii, a dispepsiei, a atoniei digestive, a bolilor de ficat, a dischineziei biliare şi în stimularea digestiei. Infuzia de anghinare este excepţională pentru persoanele afectate de microlitiază, dischinezie, migrenă biliară, steatoză hepatică şi hepatite virale. Extractul uscat de anghinare este remediu pentru persoanele cu probleme digestive, hepatice sau biliare.
Roxana Mera