Pandemia SARS-CoV-2 a adus provocări distincte în îngrijirea copiilor și adolescenților la nivel global. În mod neobișnuit pentru o infecție virală respiratorie, copiii și adolescenții prezintă un risc mult mai mic de boală decât orice altă grupă de vârstă, amintește revista americană Science. Închiderea aproape globală a școlilor ca răspuns la pandemie a reflectat așteptarea rezonabilă ca adolescenții și copiii să fie o componentă cheie a lanțului de transmisie. Cu toate acestea, cele mai noi dovezi sugerează că cel mai probabil nu este cazul.
Analiștii revistei Scence amintesc și că doar o minoritate de copii se confruntă cu un sindrom inflamator postinfectios, a cărui patologie și rezultatele pe termen lung sunt foarte puțin înțelese. Cu toate acestea, în raport cu riscul lor de a contracta boli, copiii și adolescenții au fost afectați în mod disproporționat de măsurile de blocare, iar susținătorii sănătății copiilor trebuie să se asigure că drepturile copiilor la sănătate și îngrijire socială, asistență pentru sănătatea mintală și educație sunt protejate pe tot parcursul valurilor pandemiei.
Dovezile studiilor de urmărire a contactelor sugerează că adolescenții și copiii sunt mai puțin sensibili la infecția cu SARS-CoV-2 decât adulții; cu toate acestea, studiile de seroprevalență în comunități efectuate în afara setărilor de focar sugerează că ratele de infecție sunt similare cu cele din grupele de vârstă mai în vârstă. Doar jumătate dintre copii și adolescenți cu anticorpi împotriva SARS-CoV-2 au prezentat simptome și există dovezi în creștere că există o gamă largă de manifestări, subliniind limitările studiilor de prevalență efectuate până acum prin testarea doar a copiilor cu simptome respiratorii. Spitalizarea pentru COVID-19 acut sever la copii este rară, dar la acești pacienți pediatrici, simptomele respiratorii sunt mai evidente decât la copiii infectați din comunitate. Din fericire, și mortalitatea la copii spitalizați este relativ scăzută, la 1% (comparativ cu 27% la toate vârstele).
Motivul nu este clar încă. Expresia unui receptor pentru proteina vârf (spike) SARS-CoV-2, crește odată cu înaintarea în vârstă, iar expresia ACE2 mai mare se corelează cu a fi pozitivă pentru ARN genomic SARS-CoV-2 în tampoane ale căilor respiratorii superioare tractele de la copii simptomatici, dar nu cu încărcătură virală. O altă variantă este absența la copii a răspunsurilor imune dezadaptative care conduc la sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA) la grupele de vârstă mai înaintată, dar există probabil alte mecanisme neidentificate.
Înțelegerea naturii răspunsurilor imune la copii este importantă având în vedere sindromul inflamator multisistem rar, dar potențial sever, observat la peste 1000 de copii și adolescenți din mai multe țări în timpul primului val de COVID-19. Cunoscut sub numele de sindrom inflamator multisistem pediatric asociat temporar cu SARS-CoV-2 (PIMS-TS), sindrom inflamator multisistem la copii (MIS-C) sau boală asemănătoare Kawasaki, boala prezintă febră persistentă însoțită, într-o măsură variabilă, prin simptome gastro-intestinale, erupții cutanate și inflamație conjunctivală. Markerii de inflamație de laborator sunt foarte mari, iar miocardita este o caracteristică distinctă și potențial fatală. Copiii și tinerii cu PIMS-TS sunt mai predispuși să aibă anticorpi împotriva SARS-CoV-2 decât dovezi ale virusului din tampoanele nazale, cu prezentări de obicei la 4 până la 6 săptămâni după infecție. Implicarea cardiacă a dus inițial la descrierea acestei afecțiuni ca o variantă a bolii Kawasaki (în care un declanșator necunoscut duce la o boală inflamatorie, rezultând inflamația arterei coronare).
În Marea Britanie, a fost propusă recent o declarație de consens național pentru a ghida investigația și gestionarea acestei afecțiuni. Din fericire, decesele sunt rare [apar în 10 din cele 570 de cazuri raportate la Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA în perioada martie-iulie 2020 și niciunul dintre cele 52 de cazuri dintr-o serie din Marea Britanie (4, 9)].
Înțelegerea acestui răspuns este crucială atunci când se iau în considerare riscurile și beneficiile imunizării copiilor împotriva COVID-19, în cazul în care un vaccin devine disponibil. Dintre vaccinurile testate în studiile clinice, niciunul nu a fost încă administrat copiilor, prioritatea fiind acordată în mod corespunzător grupelor de vârstă mai mari.
Articolul integral poate fi cititi pe Sciencemag.org