Parlamentul României a aprobat zilele trecute OUG 27/2020, care modifică Legea petrolului, în sensul în care Guvernul poate aproba denunțarea unilaterală a unui acord petrolier.
În realitate, actul normativ urmărește o securizare a rezervelor de țiței și gaze ale României, prin faptul că Autoritatea competentă a statului român (Agenția Națională pentru Resurse Minerale) poate refuza, din motive de siguranță națională, concesionarea și executarea de operațiuni petroliere de explorare, dezvoltare și exploatare a unui zăcământ petrolifer de către persoane juridice care sunt efectiv controlate de țări terțe Uniunii Europene sau de resortisanți ai țărilor terțe Uniunii Europene. În cazul acordurilor petroliere în vigoare, la propunerea autorității competente, Guvernul, din motive de siguranță națională, poate aproba rezilierea acordului petrolier.
În același timp, modificarea Legii petrolului vine pe fondul aprobării în legislația românească a Directivei nr. 94/22/CE, care precizează la art. 2, alin. (2) că ”statele membre pot refuza din motive de siguranță națională să permită accesul la exercitarea acestor activități oricărei entități care este efectiv controlată de țări terțe sau de resortisanți ai țărilor terțe”. Altfel spus, investitori interesați de concesionarea unor zăcăminte în România, dar care nu provin din Uniunea Europeană, sunt excluși de licitațiile de concesiune organizate de statul român. De ce era nevoie de o asemenea restricție?
În urmă cu un an, guvernul Orban aproba o Ordonanță de Urgență pentru modificarea Legii petrolului nr. 238/2004, astfel încât titularul unui acord petrolier poate transfera altei persoane juridice drepturile dobândite și obligațiile asumate, numai cu aprobarea Guvernului la propunerea autorității competente. Ordonanța venea pe fondul anuntului Exxon Mobil privind vânzarea participației la zăcământul Neptun Deep din Marea Neagra și a interesului manifestat de Lukoil de a prelua partea Exxon. S-a vorbit la vremea respectivă despre “siguranța națională” și despre faptul că investițiile strategice din România trebuie sa ocolească firmele din Rusia sau China.
Nu întâmplător, la scurt timp au fost abandonate și negocierile cu chinezii pentru construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă. Ordonanța de urgență despre care facem vorbire nu avea nicio rațiune la vremea respectivă pentru simplu motiv că Legea offshore trebuie modificată mult mai radical, astfel încât investitorii să poată fi interesați de exploatarea gazelor din Marea Neagră. Nici vorbă despre așa ceva. Drept urmare, ne-am trezit cu o ordonanță de urgență care se adresează nimanui, căci absolut nicio mare companie internațională nu s-a interesat ulterior de participația Exxon la perimetrul Neptun Deep. Cu toate acestea, Ordonanța a devenit lege, prin votul Parlamentului.
Actul normativ prevede că, în situația în care are loc o operațiune de preluare a controlului titularului unui acord petrolier sau are loc o schimbare în structura acționariatului cu drept de control asupra titularului, acesta are obligația să notifice autoritatea competentă, iar acordul petrolier poate să își mențina valabilitatea, să se revizuiască în noile condiții, sau să fie reziliat, după caz, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității competente.
Nerespectarea acestor prevederi are ca efect pierderea calității de titular de acord petrolier a persoanei juridice române sau străine în cauza, în situația în care acordul petrolier are mai mulți titulari, iar în situatia în care acordul petrolier are un singur titular, acesta încetează de drept.
Autoritatea competentă poate refuza, din motive de sigurană națională, concesionarea și executarea de operatiuni petroliere de explorare, dezvoltare și exploatare a unui zăcământ petrolifer de către persoane juridice care sunt efectiv controlate de țări terțe Uniunii Europene sau de resortisanți ai țărilor terțe Uniunii Europene. În cazul acordurilor petroliere în vigoare, la propunerea autorității competente, Guvernul, din motive de siguranță națională, poate aproba rezilierea acordului petrolier.”
OUG precizează că, în lipsa transpunerii reglementărilor europene, vidul de reglementare ar putea conduce la lezarea intereselor ce țin de siguranța națională prin imposibilitatea refuzării concesionării și executării de operațiuni petroliere de explorare, dezvoltare și exploatare a unui zăcământ petrolier de către persoane juridice care sunt efectiv controlate de țări terțe Uniunii Europene sau de resortisanți ai țărilor terțe, cu afectarea securității naționale.
De asemenea, OUG vrea să evite unele situații imprevizibile, care pot apărea prin transferul către altă persoană juridică a drepturilor și obligațiilor asumate prin acorduri petroliere, cu consecința schimbării condițiilor esențiale ale acestora, care, raportat la dinamica geopolitică regională, ar putea afectata siguranța națională, respectiv starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngradită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice din Constituție.