ANALIZĂ Cât de implicată este China în sprijinirea Rusiei?

China este cel mai puternic aliat al Rusiei și un partener comercial important. În contextul invaziei declanșate în februarie, liderii occidentali vor să obțină sprijinul Chinei pentru a influența acțiunile militare și politice ale Rusiei din Ucraina. Războiul din Estul Europei este însă doar un element din relația complexă dintre China și Rusia.

Toate analizele și declarațiile recente arată că Beijingul nu arată nici sprijin total, nici ostilitate față de Rusia. Evoluția este fluidă, jocul se joacă pe termen lung, cu mai multe necunoscute ce țin de mișcările de pe front, de situația economică sau de politica internă.

În ultimele luni, diplomații din SUA i-au cerut Chinei în mod repetat să convingă Rusia să nu folosească arme nucleare în Ucraina. Cancelarul german Olaf Scholz a fost în Beijing pe 4 noiembrie, unde a discutat cu președintele Xi Jinping să își folosească influența pentru a determina Rusia să încheie războiul din Ucraina. Cei doi lideri ar fi agreat că retorica Rusiei referitoare la folosirea de arme nucleare este ”iresponsabilă și foare periculoasă”, a afimat Scholz.

Din februarie până în prezent, poziția Chinei a fost ambiguă: oficial sprijină suveranitatea teritorială a Ucrainei, însă nu face niciun efort pentru a influența Rusia să pună capăt ofensivei. În schimb, cele două state se aliniază din punctul de vedere al politicilor comerciale și al efortului de a submina dreptul internațional, pe care îl consideră a fi un instrument al SUA de a-și menține statutul de superputere globală.

În prezent, China și SUA sunt în competiție geopolitică la scară globală. China este a doua putere economică a lumii și dorește să își manifeste statutul de super-putere globală și în plan militar, comercial, tehnologic și al influenței de tip ”soft-power”. Ciocnirile recente sunt de notorietate: sancțiunile comerciale și tehnologice reciproce, desfășurările de forțe militare în apropierea Taiwanului, lupta pentru influență politică în Africa, America Latină și Sud-Estul Asiei sau decizia de a boicota Olimpiada de Iarnă 2022, care a avut loc la Beijing.

Aceste evoluții au mișcat percepțiile și în interiorul Uniunii Europene, care începe să vadă China drept un ”rival sistemic”, mai puțin ca un partener sau competitor economic.

Cu puțin înainte de declanșarea ofensivei militare din februarie, China și Rusia au semnat o declarație comună care afirma că nu există ”limite” în colaborarea bilaterală. Ca principiu, China este aliniată strategic la poziția Rusiei, pentru că are interesul să vadă că SUA este distrasă cât mai mult de războiul din Ucraina.

Andrei Kortunov, director general al Consiliului pentru Afaceri Externe al Rusiei (think tank din Moscova), afirmă că există două scenarii care ar putea modifica ”poziția neutră” a Chinei. Unul ar fi folosirea armelor nucleare, care ar genera o ”poziție mult mai puternică” a Chinei pe tema Ucrainei. ”Acesta este unul din argumentele pentru care conducerea Rusiei nu dorește să apeleze la această soluție”, a spus Kortunov, citat de publicația BNE Intellinews. Un al doilea scenariu ar fi o ciocnire militară directă între China și SUA, care ar duce la o cooperare mult mai strânsă între Moscova și Beijing în toate domeniile.

La un summit regional organizat în septembrie în Uzbekistan, președintele rus Vladimir Putin a admis că Beijingul a ridicat ”probleme și îngijorări” referitoare la situația din Ucraina.

Bonnie Glaser, director pentru Programul Asia al think tank-ului German Marshall Fund of the United States, atrege atenția asupra noii realități din China, după ce Xi Jinping a obținut puterea abolută pe termen nelimitat. Beijingul ar prefera să păstreze relațiile cu o Rusie condusă de Vladimir Putin, decât să asiste la o derulare imprevizibilă a evenimentelor, care ar putea aduce un lider rus mai orientat spre Occident. “Nu văd niciun efort serios de a încheia războiul, deși este în interesul Chinei să se încheie războiul – dar nu cu Rusia în calitate de învins. Cel mai prost rezultat pentru China este ca Rusia să își piardă avantajele obținute anterior, în special Crimeea, ori ca Putin să piardă puterea”, a spus Glaser.

Cele două scenarii sunt legate, pentru că înfrângerile repetate pe câmpul de luptă măresc șansele unei lovituri de palat care să ducă la înlăturarea lui Putin. Astfel, China ar putea acorda sprijin concret Rusiei dacă va exista riscul unui colaps militar sau al unei schimbări de regim.

Indiferent de personalitatea liderilor, Kortunov spune că cele două state au încă interese comune, o graniță comună lungă și un comerț bilateral care este probabil să consolideze relația. Totuși, este clar că ambele state vor să își păstreze un ”portofoliu diversificat de politică externă”. Relația dintre Rusia și China era asimetrică încă înainte de invazia din februarie. Rusia a devenit treptat ”partenerul junior” în această relație, iar în orice tip de înțelegere, Moscova va fi partea care acceptă, nu cea care propune.

Istoricul și analistul britanic Mark Galeotti a publicat o analiză a relației dintre China și Rusia pe mai multe dimeniuni, care confirmă complexitatea de interese comune și interese divergente.

1. Din punctul de vedere al SUA

Washingtonul înțelege alinierea dintre Rusia și China prin câteva perspective:

• Ambele state pun la îndoială dreptul internațional și ordinea mondială bazată pe regulile stabilite după 1945;
• Ambele state dezvoltă tehnologii ofensive (inteligență artificială, nano-tehnologii, rachete hipersonioce);
• Ambele state propun modele economice și societale care suprimă libertatea individuală, drepturile democratice și supremația legii;
• Parteneriatul dintre cele două state se bazează pe cooperare militară, pe resursele energetice ale Rusiei și pe bunurile de consum ale Chinei, pe susținerea intereselor de stat ale fiecăruia și pe interese geopolitice mai largi.
• China nu oferă însă ajutor material pentru ofensiva rusă din Ucraina și susține principiul neintervenției.

2. Din punctul de vedere al Germaniei:

• Invazia din februarie 2022 a reprezentat un șoc pentru coaliția dintre social-democrați, ecologiști și liberali. Acordul de guvernare din decembrie 2021 prevedea continuarea modelului economic bazat pe export, care presupunea gaze ieftine din Rusia și o piață globală predictibilă. Războiul a devoalat necesitatea de a decupla economia Germaniei de Rusia, iar procesul este ireversibil.
• Noua realitate internațională face probabilă constituirea unei ”alianțe a autocrațiilor” care va submina modelul occidental și va pune în pericol comerțul liber – deci și modelul de business al Germaniei. O decuplare de China este însă foarte dificilă în prezent, din cauza expunerii masive pe investițiile din China.

3. Din punctul de vedere al elitelor de la Moscova

Nu există o gândire tip monolit la Moscova. Sunt trei perspective care combină realități pragmatice și reflexe ideologice:

• Viziunea liberală: Dependența economică și statutul de partener junior subminează autonomia strategică, influența diplomatică și duce la izolarea politică a Rusiei. Inferioritatea din punct de vedere economic nu poate fi contrabalansată cu forța militară, deci Rusia va trebui să facă concesii față de China în geopolitica Oceanului Arctic, în transferuri de tehnologie millitară sau în ceea ce privește relațiile cu India și Vietnam;
• Viziunea lumii bipolare: Rusia ar trebui să se alieze cu o Chină puternică împotriva unui Occident mai slab, pentru a se asigura că nu devine o anexă a Occidentului. Astfel, Rusia ajută la crearea unei noi ordini mondiale, chiar dacă va avea un statut secundar.
• Viziunea tranzacțională, de compromis: relația cu China este decisă de jos în sus, de interese pragmatice, inclusiv din zona corporațiilor care vând cărbuni și petrol pe piața Chinei.

4. Din punctul de vedere al Chinei:

• China vrea să fie văzută din exterior drept partenerul senior în relația cu Rusia.
• Principiul de bază este respingerea ”hegemoniei SUA” și promovarea unui nou tip de ”conducere responsabilă” într-o lume multipolară. China afirmă că acțiunile SUA au provocat ofensiva Rusiei în Ucraina, așa cum acțiunile SUA în Asia de Sud-Est ar putea provoca un răspuns similar al Chinei.
• Esențiale sunt interesele și prioritățile Chinei, iar utilitatea Rusiei este doar politică, nu economică.
• China vrea să își creeze un spațiu global de siguranță, nu să piardă resurse de capital politic în Ucraina, care este în afara intereselor esențiale.
• Deși ambele state contestă ordinea globală actuală, propun soluții diferite. China are o agendă revizionistă, propune un sistem stabil de sfere de influență în care China să aibă un rol de lider global prin intermediul controlului exercitat în Asia. Interesul Rusiei este o ordine mondială marcată de incertitudini și crize multiple.

5. Dimensiunea economică:

• Înainte de invazia din februarie, exporturile de gaz ale Rusiei erau de aprox. 200 mld. mc/an către Europa și de aprox. 33 mld. mc/an spre Asia. UE și-a propus să renunțe complet la importurile din Rusia în câțiva ani, iar conducta Puterea Siberiei II are o capacitate maximă de 50 mld. mc/an. Cele mai optimiste scenarii pentru Rusia arată că vor putea exporta maximum 120 mld. mc/an spre Asia până în 2030. China a blocat proiectele de dezvoltare de capacități de LNG (gaz natural lichefiat) cu Rusia, de teama sancțiunilor economice. Coreea de Sud, Japonia sau Taiwan, care ar fi piețe alternative, sprijină total sancțiunile împotriva Rusiei. Astfel, perspectivele Rusiei privind exportul de energie sunt sumbre.
• Din punctul de vedere al implicării Chinei în spațiul lăsat liber prin sancțiunile impuse de UE și SUA, există proiecte realiste doar în zona de bunuri de consum. De exemplu, China poate acoperi cota de piață deținută de companiile occidentale la vânzarea de aparate smartphone. Dar investițiile în capacități de producție sunt blocate de reticența Rusiei de a partaja soluții tehnologice și de imposibilitatea de a modifica lanțuri de aprovizionare care au fost create cu tehnologie occidentală.

Vlad Bârleanu