Un jurnalist francez care locuiește în Ardeal scrie o analiză pentru site-ul care susține Grupul de la Vișegrad (organizație de cooperare formată din Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria și România), în care analizează situația actuală din România, în contextul protestelor de stradă și a conflictelor politice.
Sub titlul „România: Revolta, într-adevăr. Dar cine se revoltă și împotriva cui?”, publicația VisegradPost (site-ul care susține politicile Grupului de la Vișegrad, organizație de cooperare formată din Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria și la care România a ratat aderarea în 1990 din cauza mineriadelor și a conflictelor interetnice la de Târgu Mureși), jurnalistul face o analiză amplă a protestelor care au avut loc în România în ultimele zile și care au debutat în Piața Victoriei. Grupul de la Vișegrad a intrat în conflict frontal cu conducerea UE, în special cu Germania, după ce s-a opus măsurilor propuse privind acceptarea imigranților. Legăturile dintre Ungaria și Polonia s-au întărit după ce la Varșovia au venit la putere conservatorii.
Autorul, Modeste Schwartz, analizează scena politică românească, afirmând că politicienii PSD se înscriu în trendul european al corupției, dar la fel este cazul și cu celelalte partide din țara noastră. Articolul a fost scris pe 2 februarie, înainte de decizia Guvernului de a retrage ordonanțele, informează activenews.ro. „Da, o mare parte a politicienilor din PSD sunt catalogați drept corupți, fiind vinovați de luare de mita, deturnare de fonduri etc, ca intreaga clasă politică din România – fără excepție! – și ca, de altfel toată clasa politică din Europa. Auto-proclamatul căpitan a ceea ce media europeana numește revoluția tinerilor este Klaus Iohannis, președintele României, care înainte să intre în politică a fost profesor de liceu în orașul său natal Sibiu. Pe atunci, un profesor de liceu în România câștiga mai putin de 300 de euro pe lună. Același Iohannis (despre care gurile rele spun că ar fi ginerele unui fost ofițer superior de Securitate) deține șapte case în Sibiu (un prosper oraș turistic, frumos restaurat, cu prețuri imobiliare ridicate) despre care spune că au fost achiziționate cu bani din meditații”, scrie jurnalistul francez.
Cât despre noul partid Uniunea Salvați România, „care se prezintă ca o alternativă culturala a noii generații (din păcate total lipsit de un program politic real în afară de misticismul anti-coruptie)”, Modeste Schwartz spune că o are „ca lider carismatic pe franceza (măritată cu un român) Clotilde Armand, care de curând a declarat că «regretă» că a luat, «pentru activități de consiliere» fonduri mari de bani de la multinaționala Bechtel, cea care a construit în Transilvania una dintre cele mai scurte și mai scumpe autostrăzi din istoria construcțiilor”. „Prin urmare, presupunând că românii ar ieși din apatia politică, de altfel o atitudine majoritară, te-ai aștepta la proteste «non-politice», care să ceară modificarea Constituției, schimbarea clasei politice sau o democrație directă. Nu este cazul aici. Protestatarii vor să schimbe niște politicieni corupți, suținuți de o majoritate democratică, cu alți politicieni corupți, care nu au nicio bază democratică. Cum se poate explica această demență?”, se întreabă autorul, pe visegradpost.com.
Organizații ale lui Soroș, în slujba politicii Germaniei
Autorul analizează și motivele care i-au îndemnat pe participanții la proteste să iasă în stradă. „Mulți dintre protestatari sunt într-adevăr foarte tineri, care au fost privați de o conștiință istorică și de cunoștințe socio-economice de sistemul de educație falimentar din România (și din Europa) și care pur și urmează liderii din mediile lor sociale la proteste pe care le iau ca pe niște festivaluri stradale, care le dau ocazia să socializeze. O altă parte a protestatarilor sunt activiști ai ONG-urilor finanțate de organizații din Galaxia Soroș și ai fundațiilor politice care fac treaba murdară a diplomației Germaniei în Europa de Est. Aici se ridică mai multe întrebări. Ce soi de masochism social poate împinge un tânăr student să răstoarne un guvern care tocmai i-a permis să circule gratuit cu trenul, iar pe un viitor angajat să demonstreze împotriva Puterii care a mărit salariul minim pe economie după un deceniu de austeritate sub umbrela FMI-Berlin? De unde atâta ură? De ce încearcă cu disperare să dea jos cu orice preț Guvernul Grindeanu și partidul condus de L.Dragnea?”, scrie Schwartz.
Modeste Schwartz consideră că tinerii nu știu ce este politica, din cauza faptului că s-au născut și au crescut într-o țară unde cetățenii nu au avut un impact asupra mersului țării. „Unul dintre răspunsuri ar fi că, născuți într-o colonie de facto, unde manifestarile politice (fie ele prin vot, fie prin demonstrații) nu au avut niciodată cel mai mic efect asupra mersului țării sau a nivelului de trai, tinerii români nu știu ce este aceea politică și salivează ca și câinele lui Pavlov la provocările unor profesioniști ai societății civile de a participa la ritualurile tribale de purificare colectivă, etichetate ca festivaluri stradale anti-corupție. Este suficient să fii informat despre acțiunile recente ale Guvernului Grindeanu și despre programul de guvernare pe care vrea să îl implementeze în următoarele luni (care sunt toate făcute publice, dar sunt cu grijă ignorate de presa română controlată de Vest li aproape complet de presa străină), pentru a înțelege că Merkel, Cancelarul Reich-ului, nu poate accepta o astfel de răzvrătire, nici măcar cu cei care s-au răzvrătit, și cere pedepse exemplare, dacă e necesar urmând metodele testate la Kiev. Înainte să adopte acele decrete de amnistiere (care, fie vorba, nici măcar nu au fost primele măsuri adoptate), în primele zece zile de la instalare Guvernul Grindeanu a mărit salariul mediu și pensiile, anulând astfel măsurile de austeritate adoptate de Guvernul Boc, sub dictatul Fondului Monetar Internațional și al Bruxelului, și a anunțat scutirea de impozite a salariilor mai mici de 500 de euro. Nu numai că aceste două măsuri încurajează alte state să iasă de sub jugul ordo-liberalismului german, dar ele afectează direct capitalul Germaniei, care a devenit recent cel mai mare investitor străin in România, urmată de Franța, asta în timp ce Statele Unite, foarte prezente la începutul anilor 2000, s-au orientat spre piețele din Asia, predând astfel ștafeta. Profitabilitatea acestor investiții (companiile din România au o rată dublă de profitabilitate comparată cu media Zonei euro) se bazează pe exploatarea unei mâini de lucru forțată, cu un salariu minim special calculat în așa fel încât să îi asigure o supraviețuire mizerabilă unui individ fără familie, ceea ce duce la o mobilitate socială și geografică foarte scăzută, un declin demografic fără precedent și cea mai mare rată a imigrației dintre toate țările non-africane (mai mare și decât cea a Siriei, pe perioada războiului)”, consideră Modeste Schwartz.
Cu toate acestea, măsura care a înfuriat cu adevărat Germania este alta, afirmă autorul, citat de activenews.ro. „Dar alta e chestiunea: «odiosul» guvern PSD plănuiește să creeze un Fond Suveran de Investiții și Dezvoltare (FSDI), așa cum sunt în Norvegia, Franța, Arabia Saudită, etc, care ar fi hrănit de profiturile companiilor aflate sub controlul statului (profituri? – sună ciudat, având în vedere că guvernele anterioare au susținut că acestea sunt găuri negre ce trebuie urgent privatizate…) și care ar servi, în special, la dotarea României cu verigile lipsă din bussines-ul agricol ( procesare, conservare, îmbuteliere) care-i lipsesc și care ar putea face legătura între enormul său potențial agricol și o piață internă de 18 milioane de consumatori care e convinsă ( pe bună dreptate) că mâncarea produsă în România este și mai sănătoasă și mai gustoasă decât cea de import. De-aici înainte, din punctul de vedere al coloniei metropolitane, se intră în domeniul ne-negociabilului. Printr-o asemenea măsură, România plănuiește să-și schimbe statutul de colonie extractivă (sursă de materie primă și muncă ieftină) care i-a fost desemnat în actuala ordine mondială, pretinzând – dacă nu suveranitate totală, pentru care nu are forța militară, un statut de colonie productivă, comparabil cu cel al Ungariei (unde salariul mediu este cu 50% mai mare și care suferă mult mai puțin din cauza migrației). „În consecință, iată cine se revoltă acum: Germania, ca o metropolă colonialistă se revoltă împotriva guvernului ales democratic din România (indiferent de câte acuzații de corupție ar avea parte – nici mai multe, nici mai puține decât cele care au fost și cele care vor veni și față de cele din Europa, în general) și caută să-l dea jos printr-un puci realizat prin eforturile unite ale fundațiilor politice germane (Adenauer, Ebert, Luxemburg) și ale societății civile finanțate de Soroș – care, de această dată, nici măcar nu mai pretinde să fie apolitică, chemându-l înapoi pe fostul comisar european Dacian Cioloș, un tehnocrat care nu a fost ales niciodată de nimeni, impus fără o majoriate parlamentară de către Iohannis, ca urmare a unui alt ‘maidan’ din București, și care a fost concediat de la guvernare în urma unui vot popular masiv ce a condamnat politicile sale anterioare”, scrie Schwartz.
Concluzia sa este că „putem considera ca încheiată tranziția UE (în scop și metode) la o structură parazitară, comparabilă cu infama Companie United Fruit din America Latină, de dinainte de revoluțiile neobolivariene. Echipele morții încă nu au apărut pe scenă, dar ține-o tot așa domnule Iohannis: cu puțin efort, poți deveni un alt Pinochet”.
Emanuel Stan