Nerealismul și ignoranța par să fi caracterizat autoritățile atunci când au ales 2019 ca nouă dată de a intra în zona monedei unice, arată economiștii Erste
Obiectivul României de a adera la zona euro în 2019 este „foarte ambiţios”, o dată mai realistă fiind dincolo de 2021, astfel încât România să evite trecerea prematură la moneda europeană, în timp ce factorii de decizie par să ignore provocările şi riscurile statutului de membru, potrivit unui raport al Erste.
Planurile României de a adera la zona euro au rămas neschimbate chiar şi în perioada de vârf a crizei, când a fost pusă sub semnul întrebării existenţa monedei europene, în timp ce Ungaria şi Polonia au pus acest obiectiv în aşteptare.
Pentru putea adopta moneda euro, România trebuie să îndeplinească mai multe criterii de convergenţă nominale, care sunt criteriile formale de aderare la zona euro. Cel puțin la fel de relevante sut însă şi criteriile de convergenţă reală, care furnizează o imagine mai exactă asupra capacităţii ţării de a face faţă presiunilor de competitivitate din zona euro, notează Erste.
Ţările care îşi propun să adere la zona euro trebuie să respecte cinci criterii nominale, aşa cum sunt definite de Tratatul de la Maastricht. Dintre acestea, România nu îndeplineşte încă cerinţa privind inflaţia medie pe ultimele 12 luni, care trebuie să fie cu maximum 1,5% mai mare decât media neponderată a inflaţiilor medii din ţările cu cele mai mici inflaţii din zona euro.
„În pofida celei mai scăzute inflaţii istorice din România, dezinflaţia din zona euro a fost mult mai puternică, făcând ca diferenţa faţă de nivelul de referinţă să crească în 2013 după o micşorare temporară în 2012”, afirmă analiştii instituţiei de credit.
Citește și: Chiar și la minime istorice, România rămâne campioana inflației din UE
„Concluzia este că România ar putea în prezent să îndeplinească trei din cele cinci criterii de convergenţă nominală necesare pentru a adera la moneda euro. Criteriul de stabilitate a preţurilor şi al randamentului pe termen lung al obligaţiunilor ar putea fi îndeplinite în 1-2 ani, atât timp cât deciziile economice rămân prudente”, afirmă analiştii.
Criză financiară a demonstrat însă că doar criteriile de convergenţă nominale nu reuşesc să reflecte adecvat eventualele probleme pe care o ţară le-ar putea avea după a aderare prematură la zona euro, ignorând astfel competitivitatea şi decalajul de convergenţă a economiei reale, avertizează banca.
„Lejeritatea cu care calendarul de aderare a variat în ultimii ani sugerează că factorii de decizie din România tind să ignore provocările puse de statutul de membru al zonei euro şi riscurile generate de o aderare lipsită de pregătirea corespunzătoare. Cel mai recent termen avansat, respectiv 2019, a fost catalogat drept ambiţios de către banca centrală şi nu putem decât să fim de acord cu acest lucru având în vedere că scenariile discutate anterior sugerează că o aderare post-2021 este mai realistă”, se arată în raport.
Chiar şi o dată ulterioară anului 2021 nu va fi uşor de atins fără deciziile dure pe care le presupune impulsionarea competitivităţii economiei. Restructurarea şi privatizarea companiilor de stat, creşterea veniturilor bugetare şi a absorbţiei fondurilor europene şi favorizarea investiţiilor în infrastructură în dauna cheltuielilor sociale sunt doar câteva dintre ele, avertizează banca austriacă.
C.C.