- Alexandra Lăncrănjan
Înainte de a cumpăra timbrele şi plicul şi a da o fugă până la centrul de fotocopiere este necesar să demontăm miturile urbane ce s-au născut în jurul procedurii în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi să învăţăm să completăm cererea în mod corect.
Formularul de cerere nu este contra cost, acesta este pus la dispoziţia persoanelor interesate, pe pagina de internet a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în limba română şi este doar la un click distanţă şi câteva pagini de imprimat. Pentru cei care nu cunosc cum să acceseze pagina de internet există o metodă simplă prin care nu veţi plăti pentru ceva ce este gratuit: rugaţi un vecin, pe cineva din familie, un prieten sau adresaţi-vă unei organizaţii non-guvernamentale care activează în domeniu.
Cererea poate fi completată şi în română, nu este necesar să traduceţi cererea şi documentele pe care le trimiteţi la Strasbourg şi nici să le apostilaţi sau să le timbraţi. Orice informaţie cu privire la măsuri suplimentare necesare pentru completarea cererii sunt false şi nu trebuie să ţineţi cont de ele. În momentul în care cererea dumneavoastră ajunge la Curte aceasta va fi repatizată unui jurist care cunoaşte limba română şi care o va examina în acelaşi mod indiferent câte ştampile şi nume de traducători sunt trecute pe cerere.
Nu există avocaţi anume desemnaţi pentru a completa cereri adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului şi nici avocaţi care au dreptul să pledeze la Curte în mod exclusiv. Pot să existe avocaţi care cunosc mai bine procedura în faţa Curţii sau care au citit mai multe hotărâri dar în momentul incipient al corespondenţei acest lucru nu vă ajută. Motivele pentru care este irelevant câte hotărâri ai citit la acest moment sunt destul de evidente: în procedura incipientă nu aveţi nevoie de reprezentare juridică, dacă aţi decis că vreţi să vă adresaţi Curţii sunt mici şansele ca avocatul să vă facă să vă răzgândiţi, în momentul în care redactaţi cererea important este să expuneţi ce s-a întâmplat şi asta dumneavoastră o ştiţi cel mai bine iar legislaţia naţională este disponibilă pe internet. Avocatul nu va merge la Strasbourg pentru că nu are ce să facă acolo, nu va putea să obţină mai multe informaţii decât dumneavoastră, nu va avea întrevederi cu judecătorii şi procedura va fi tot în scris indiferent cine vă reprezintă.
În momentul în care procedura este mai avansată Curtea vă va comunica că este necesar să vă desemnaţi un avocat dar în cazul în care nu aveţi mijloacele necesare puteţi să cereţi asistenţă juridică gratuită. Aceasta nu se acordă automat dar este o metodă de a proteja persoanele care au nevoie de un avocat în faţa Curţii şi nu îşi pot permite să îşi angajeze unul.
Dacă trimiteţi cererea la Curte nu se opreşte nimic în procedura judiciară din România, Curtea nu poate să pună pauză proceselor, nu poate să ia măsuri împotriva statului doar pentru că dumneavoastră semnalaţi o posibilă problemă. Cel mai important lucru de reţinut este că cererea către Curte nu vă salvează de executarea hotărârilor interne astfel încât corespondenţa „europeană” nu va împiedica executarea silită sau încarcerarea persoanelor condamnate. Puteţi să solicitaţi Curţii să dispună anumite măsuri pe o perioadă determinată de timp, măsuri ce se numesc provizorii, dar acestea sunt acceptate doar în cazuri excepţionale, în care există un pericol grav la adresa dumneavoastră, ceea ce nu se întâmplă de cele mai multe ori.
Ultimul mit de care trebuie să uitaţi este acela al Curţii care doreşte să condamne statele cu orice preţ. De cele mai multe ori dacă cererea este admisibilă Curtea încearcă să ajungă la o înţelegere amiabilă între Guvern şi cel care s-a adresat Curţii. Dacă acesta din urmă refuză orice înţelegere în mod neîntemeiat Curtea poate totuşi să radieze cererea în cazul în care Guvernul recunoaşte încălcarea drepturilor şi se obligă să ofere o despăgubire rezonabilă. Şi da, în mod surprinzător, dacă sunteţi conflictual fără motiv, poate exista un moment în care nu vi se va cere părerea.
Acum că lucrurile au fost scuturate de izul de fabule şi poveşti nemuritoare putem să ne întoarcem la cum se completează cererea. În primul rând există o secţiune pentru persoane fizice (punctul A) şi una pentru organizaţii (punctul B), cu informaţii diferite, astfel încât este bine să completaţi secţiunea potrivită altfel cererea va fi incompletă. În cazul în care există o altă persoană care vă reprezintă în faţa Curţii este necesar să completeze secţiunea reprezentant, fie în partea stângă a cererii dacă nu este avocat, fie în partea dreaptă dacă este avocat (trebuie să ataşaţi la cererea dumneavoastră şi procura pentru reprezentant).
Secţiunea D este sub forma unui test grilă în care trebuie să marcaţi pătratul în dreptul statului sau statelor pe care le consideraţi responsabile de încălcarea drepturilor dumneavoastră. Vă recomand să vă gândiţi bine înainte de a bifa toate statele existente în această secţiune, un număr mai mare de state indicate nefiind de niciun ajutor dacă acestea nu au legătură cu situaţia dumneavoastră.
În următoarea parte a cererii trebuie să indicaţi situaţia de fapt, obiectul cererii, cu toate detaliile şi indicaţiile privind data deciziilor interne, parcurgerea procedurii în faţa autorităţilor române şi măsurile luate. În cerere sunt deja inserate câteva pagini dar pentru că şi funcţionarii de la Curte ştiu că există poveşti lungi ce nu pot fi rezumate aveţi voie să scrieţi un document suplimentar de maxim 20 de pagini. Situaţia de fapt trebuie expusă clar, de preferat cronologic, cu detaliile necesare, fără metafore, aprecieri critice personale, zvonuri sau alte lucruri adiacente care nu au importanţă pentru cauză. Încercaţi să puneţi în ordine ce s-a întâmplat, când au avut loc evenimentele şi cum s-au derulat acestea cât mai succint şi clar cu putinţă.
După ce terminaţi de scris întâmplările relevante trebuie să citiţi Convenţia să găsiţi ce articole credeţi că vi se aplică, să le indicaţi în cerere şi să spuneţi ce argumente credeţi că duc la concluzia încălcării drepturilor dumneavoastră. Dacă spre exemplu aţi fost implicat într-un proces civil în care vi s-a cerut să plătiţi o taxă de timbru foarte mare şi nu aţi reuşit să obţineţi nicio diminuare deşi nu aveţi venituri puteţi să invocaţi încălcarea dreptului la un proces echitabil (Articolul 6 din Convenţie) în ceea ce priveşte dreptul de acces la instanţă.
O parte importantă din cerere vă solicită să indicaţi căile de atac pe care le-aţi utilizat în faţa instanţelor române, dacă au existat căi de atac pe care nu le-aţi exercitat şi motivul pentru care nu aţi trecut prin toată procedura internă. Este important de ştiut că, de regulă, dacă există o cale de atac pe care nu aţi exercitat-o cererea dumneavoastră va fi declarată inadmisibilă şi că nu are niciun rost să încercaţi să ascundeţi acest lucru deoarece Curtea va cere aceste informaţii şi Guvernului astfel încât este doar o chestiune de timp până când adevărul va ieşi la iveală.
Ultimele etape din cerere sunt raportate la alte instanţe internaţionale şi chestiuni procedurale. Dacă aţi solicitat ca situaţia dumneavoastră să fie analizată şi de o altă organizaţie internaţională trebuie să precizaţi această instituţie şi să descrieţi procedura.
De aici lucrurile sunt uşoare, indicaţi ce documente anexaţi, declaraţi pe proprie răspundere că datele furnizate sunt reale, semnaţi şi dacă este cazul precizaţi o altă persoană căreia îi va fi adresată corespondenţa în cauza dumneavoastră. Abia acum puteţi să vă interesaţi câte timbre şi ce greutate are scrisoarea dumneavoastră recomandată către Strasbourg.