- Sorin Roșca Stănescu
Guvernul Orban și-a făcut temele. La perfecție. În sensul că a premeditat lovitura pe care le-a aplicat-o milioanelor de familii de România cu copii sub vârsta majoratului. Adio alocații de stat. Acestea, în mod programatic, nu vor mai fi dublate. Este o lovitură aplicată pas cu pas în special numeroaselor familii nevoiașe. Pas cu pas, adică după un calendar prestabilit. Și total independent de mersul pandemiei și crizei economice în lume.
La sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, populația României nu era informată că urmează să se confrunte cu o epidemie de coronavirus. Cu atât mai puțin nu se punea problema unei pandemii. Și nici a unei crize economice. Până astăzi, nici președintele Klaus Ioahnnis și nici premierul Ludovic Orban nu au recunoscut că ar fi primit în luna decembrie informații în acest sens. Și merg atât de departe, încât îi cred. Tocmai de aceea este de neînțeles, altfel decât printr-un politicianism inversat, de ce PNL a pus la cale la sfârșitul lui decembrie o manevră, prin care acestor milioane de familii urma să le fie refuzată dublarea alocațiilor pentru copii. Cum a procedat PNL?
Spre sfârșitul lunii decembrie 2019, PSD, împreună cu celelalte partide din opoziție au decis să dea curs unei ințiative legislative anterioare a PNL. Din vremea în care PNL se afla în opoziție. Și anume dublarea prin lege a alocațiilor de stat pentru copii. Această dublare era și este necesară. Alocațiile de stat pentru copii în România sunt la un nivel foarte scăzut. Sunt practic cele mai scăzute alocații din Europa. Mai concret, cu circa 150 de lei, nu poți să-i oferi copilului într-o lună decât apă și puțină pâine. Mai puțin decât unui câine. În același timp, toți președinții statului român și toate partidele care s-au succedat la putere, ca să nu mai vorbim de Guverne au susținut în mod constant necesitatea creșterii demografice. Toți actorii politici au deplâns faptul că, prin scăderea natalității, la care se adaugă desigur plecarea în masă a românilor peste hotare, scade îngrijorător numărul cetățenilor. Și mai ales a cetățenilor apți de muncă. De regulă, partidele aflate la putere se lamentează că nu vor mai avea de unde plăti pensiile într-o bună zi, întrucât a fost dat peste cap raportul dintre cetățenii activi și cetățenii inactivi. Între cetățenii apți de muncă și seniori. Din toate aceste motive, la care se adaugă multe altele, cum ar fi atingerea unui nivel minim de trai sau faimoasa temă a „României educate”, se impunea o dublare a alocațiilor de stat pentru copii. Chiar și dublate, aceste alocații nu asigură decât în mică parte necesarul creșterii în condiții normale a unui copil. Ori, în aceste condițiii, PSD nu a făcut altceva decât să dea curs cu mare întârziere unei inițiative liberale. Liberalii încercaseră să pună financiar vorbind bățul în gard PSD-ului, propunând respectiva majorare. Cât timp PSD s-a aflat la guvernare, proiectul legisativ a bătut pasul pe loc. După ce PSD a pierdut guvernarea, liberalii au pus piciorul pe frână, în timp ce, în același Parlament, social-democrații au apăsat accelerația. Și astfel, la sfârșitul anului trecut, printr-o lege bătută în cuie și promulgată de președinte, s-a decis dublarea alocațiilor începând de la 1 iunie anul curent. Adică chiar de ziua copilului. Legea se afla de cinci zile la promulgare pe masa lui Klaus Iohannis când, ce să vezi? Liberalii și-au trecut bugetul prin șantaj. Adică prin asumarea răspunderii. Mai exact, fără dezbateri. Iar în legea bugetului, deși dublarea alocațiilor de stat pentru copiii fusese adoptată, nu au prevăzut niciun capitol în acest sens, sub pretextul că actul normativ nu fusese încă semnat de Klaus Iohannis. Iar după ce Klaus Iohannis l-a semnat, aceiași liberali au refuzat cu obstinație să prevadă banii necesari la rectificare. A fost o operațiune deliberată. Și esențialmente politicianistă. Nici măcar politică. Sacrificând milioane de familii, PNL a încercat să lovească în PSD. Să demonstreze pe toate căile că decizia acestora din luna decembrie a fost rea. Rea sub aspectul țintei de deficit care, vezi Doamne, ar fi fost depășită dacă milioane de copii amărâți primeau o amărâtă de alocație mărită. Greșită, au susținut liberalii, întrucât părinții acestor copii, desigur cu toții alcoolici, ar fi urmat să bea acești bani prin cârciumi. Și nicidecum să-i utilizeze pentru a-și îngriji mai bine progeniturile. Și ce a urmat?
A urmat epidemia, transformată în pandemie și criză economică la nivel mondial. Situație în care faimoasa țintă de deficit a dispărut. Cel puțin în următorii doi ani, această barieră nu mai există. Ea a fost făcută praf și pulbere de Uniunea Europeană. Așa că toate statele normale la cap din Europa s-au grăbit să investească. Cele mai deștepte state au investit rapid în economie, în special în infrastructură, știind faptul că, pe termen mediu și lung, acești bani se pot întoarce înzecit la bugetul statului. Dar alte state au investit și în educație, pentru că și dintr-o țară bine educată, cu o nouă generație pregătită corespunzător, se poate scoate un profit substanțial. Maxima ticăloșie a Guvernului Orban este că el continuă să susțină o inepție legată de ținta de deficit. Inepție pe care a invocat-o chiar și în aceste zile. Când tocmai a ieșit la iveală un document al Guvernului, din care reiese că, în timp ce juca alba-neagra cu nervii miioanelor de români, Executivului lui Orban nici prin cap nu-i trecea să dea curs legii și să dubleze alocațiile de stat pentru copii. Și a făcut chiar mai mult acest Guvern. A scos o ordonanță de urgență ticăloasă. Prin care proroga aplicarea legii. Această ordonanță de urgență a fost atacată la Curtea Constituțională. Și cu certitudine atacul va obține câștig de cauză. Cu toate acestea, Guvernul Orban nu vrea și pace să dubleze alocațiile de stat pentru copii. Se face luntre și punte, ca așa ceva să nu se întâmple. Iar președintele Klaus Iohannis, care promugase legea și care de peste patru ani ne îmbrobodește cu tema ”României educate”, tace ca peștele.
Guvernul Orban se lamentează că nu are bani pentru această creștere în definitiv modică a bugetului de cheltuieli. Și asta în timp ce se laudă că suntem printre singurele câteva economii din Uniunea Europeană care, în loc să scadă, au crescut în primul trimestru. Și în condițiile în care împrumută fără să dea nimănui socoteală, de ce anume face cu acești bani, nu ai puțin de o mie de euro pe minut. În numele statului român. În numele generației viitoare. Pe care o vitregește însă, neacceptând cu niciun chip dublarea alocațiilor de stat. Aceste uriașe datorii pe termen lung vor fi plătite tocmai de copiii cărora astăzi li se refuză un trai decent. Mi se pare o maximă ticăloșie să joci alba-neagra cu soarta copiilor unei țări.