Mărgele negre sidefate, afinele sunt cunoscute şi folosite pentru acţiunea terapeutică şi efectele neobişnuite asupra diverselor afecţiuni.
Afinul este un arbust de la care se utilizează frunzele şi fructele, deoarece conţin polivitamine, taninuri, antociani, complex enzimatic, complexul B, vitaminele E, F, PP, provitamina A şi derivaţi flavonici.
Afinele au proprietăţi antibiotice, fiind antiseptice, astringente, antisclerotice, antiabetice, antibiotice, protejează pereţii vasculari, îmbunătăţesc vederea, tonificând şi întinerind zonele cerebrale, elimină radicalii liberi de oxigen, eliberează virusurile şi bacteriile, luptă împotriva cancerului, a hepatitelor, a candidozei, a cistitei, a anorexiei, a afecţiunilor coronariene şi a aterosclerozei.
Proaspăt sau uscat, fructul de afin ajută la regenerarea vaselor de sânge, la normalizarea glicemiei şi la regenerarea retinei, creşte sensibilitatea fotoreceptorilor la nivelul ochiului, neutralizează infecţiile intestinale, dilată uşor vasele coronare, protejează organismul contra radioactivităţii, tratează răcelile şi gripa şi calmează balonarea.
Decoct, tinctură sau infuzie, afinul este recomandat în diaree, dizenterii, hemoroizi, diabet, constipaţie, dizenterie, tulburări circulatorii, sechele de infarct, insuficienţă biliară, glicemie crescută, gută, infecţii urinare şi reumatism.
În uzul extern, afinul ajută în vindecarea faringitelor, stomatitelor, aftelor, micozelor şi eczemelor. Sucul de afine sterilizează culturile cu bacilul care provoacă febra tifoidă.
Din afine se prepară gem, jeleu, dulceaţă, peltea, suc răcoritor sau băutură alcoolică.
R.M.