Reţeta tradiţională pentru obţinerea pâinii prevede ca alimentul să conţină apă, făină, drojdie şi sare. În realitate, pâinea abundă în E-uri, fapt care ar trebui să stârnească îngrijorare în rândul consumatorilor.
De multe ori, pâinea neagră nu este mereu neagră. Poate fi din făină albă, dar cu aditivi de colorare. Pentru a da culoarea specifică pâinii negre, unii producători adaugă coloranţi, cum este caramelul, spun specialiștii. În multe cazuri, făina albă nu este amestecată nici măcar cu o cantitate cât de mică de făină neagră. În compoziţia acestora se găsește făina albă de grâu, drojdie, sare iodată, gluten, ameliorator, făina de malţ, aluat fermentat uscat şi conservantul propionat.
O parte dintre aditivii alimentari (proprionatul de calciu – E280, E281, E282, E283, acidul sorbic – E200, E201, E202, E203) sunt utilizaţi tocmai pentru ca pâinea (ambalată sau neambalată) să aibă şi un termen de garanţie mai mare.
Grăsimile nehidrogenate dau gust bun pâinii, dar nu sunt strict necesare. Carbonatul de calciu (E170), lactatul de calciu (E327) sau peroxidul de benzoil sunt agenţi de înălbire pe care unii producători îi folosesc. Astfel, pâinea pe care o cumpărăm este pufoasă, iar miezul este deschis la culoare.
Pe lângă aditivi şi coloranţi, pe eticheta produselor de panificaţie sunt şi emulgatori (E491, E492, E493, E494, E495), cu rolul de a întări aluatul şi de a creşte volumul. Ei asigură amestecarea uniformă a grăsimilor în pâine şi dau şi gust mai bun.
„Pentru a evita aceste adaosuri, putem alege o pâine cu termenul de garanţie mai scurt sau să facem pâine în casă”, susține nutriţionistul Corina Zugravu.
Nutriţioniştii spun că pe piaţa românească nu există vreun sortiment de pâine care să nu conţină E-uri, astfel că pentru a preveni intoxicarea organismul cu aditivi alimentari, specialiştii ne recomandă să citim cu atenţie eticheta.
C.A.