„Pentru ce să ocupăm hectare întregi cu niște trupuri în descompunere?”
Dar, mă întreb altfel, cum rămâne cu hectarele pârloagă, care ar putea fi lucrate și stau nelucrate?
De ce să lăsăm noi, cetățenii români, să fie vândute hectare întregi, dacă ne preocupă atât de mult agricultura și bunăstarea, dar purtăm grija hectarului care este rânduit pentru cimitirul celor adormiți?
Cimitirul, în cele două hectare ale sale, odihnește adormiții nației noastre, toți adormiții din gliei, adormiții satului, ai comunei.
Avem un tezaur patrimonial al ethosului nostru românesc acolo în cimitir, este adunată și conservată toată cultura, credința, trăirea și toată înțelepciunea generației care a lasat locul altei generații mai noi, mai pregătite să înfrunte viața, istoria și ce ne mai rezervă viitorul.
Grija de pământul cimitirului din partea necredincioșilor, este înca un semn al ipocriziei și disprețului față de sacralitatea și valoarea trupului nostru creat de Dumnezeu.
Actul incinerării nu este în acord cu legea Sfintei Scripturi și cu învățătura creștină. Este o modă argumentată pe temeiul economisirii spațiului sacru în cimitire.
