Acoperământul Maicii Domnului – Parintele Calistrat (Video)

„Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu; Păzeşte-ne pe noi, sub sfânt Acoperământul tău!”.

Astăzi Bise­ri­ca lui Hristos cea dreptmăritoare sărbătoreşte Acoperă­mân­tul Maicii Domnului. Sărbătoare mare pentru Bise­rica lui Hristos şi pentru tot creştinul.

„Desfăcând strălucitorul său Acoperământ… a acoperit cu el întreg poporul”

Mai întâi să ştim cum a luat fiinţă praznicul acesta. Aceasta s-a întâmplat în Constantinopol, pe vremea împăratului Leon cel Înţe­lept, care a fost un împărat creştin şi a făcut mult bine Bi­sericii lui Hristos.

De aceea Dumnezeu a vrut ca în tim­pul împărăţiei lui să se facă o minune ca aceasta. Se fă­cea o priveghere de toată noaptea spre Duminică la Bise­ri­ca din Vlaherne, care se afla pe malul mării, unde era hramul Maicii Domnului. Şi acolo la biserică era multă lu­me adunată, fiind biserică mare. Şi s-a întâmplat că a ve­nit la biserică şi Sfântul Andrei, care se făcuse şi se zi­cea nebun pentru dragostea lui Hristos, după ce auzise de la Apostolul Pavel că cel nebun al lui Hristos este mai în­ţelept decât toată lumea.

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos stătea în biserică în timpul privegherii, la ceasul al patrulea din noapte, adică la ora zece noaptea. Şi a ridicat ochii în sus deasupra norodului în biserică şi a văzut pe Maica Dom­nu­lui că ţinea un omofor, adică un brâu aşa cum e omo­fo­rul la arhierei.

Omoforul acesta strălucea mai mult de­cât soarele şi îl ţinea deasupra poporului. Maica Domnu­lui era înconjurată de toţi îngerii cerului şi de toţi sfinţii, cel mai aproape de dânsa fiind Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Evanghelistul.

Şi a auzit-o pe Maica Dom­nu­lui zicând aşa: „Împărate Ceresc, primeşte pe tot omul care se roagă Ţie şi cheamă numele meu întru ajutor, ca să nu plece nimeni de la faţa mea neajutorat şi neascul­tat” (Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, icosul 10).

Stând aşa Sfântul Andrei şi având mintea curăţită prin raza Sfântului Duh, a zis către ucenicul său, Epifanie: „Fratele meu, oare vezi tu pe Împărăteasa tuturor cum acoperă poporul în biserică cu Sfântul ei acoperământ şi auzi cum se roagă pentru toată lumea şi cum mijloceşte pentru noi, oamenii, în biserica aceasta?”.

Îndată ce a zis cuvintele acestea – auzind şi Epifanie rugăciunea cu care se ruga ea Mântuitorului, deodată a dispărut vedenia din biserică. Şi au păstrat ei taina aceasta o vreme, iar mai pe urmă au spus patriarhului şi altora că Maica Dom­nului a fost în biserică în noaptea aceea, la prive­ghe­re şi a acoperit poporul cu dumnezeiescul ei acoperă­mânt.

Şi din acel an a început a se serba, mai întâi la Constantinopol, apoi în Rusia şi la alte popoare creştine, sărbătoarea aceasta, care se cheamă în ruseşte Pocrov, adică Acoperământul Maicii Domnului.

Acoperamantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu se intinde peste tot neamul omenesc si indeosebi peste neamul crestinesc si peste fiecare dintre noi in parte.

„Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiru­ită, și rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește ca o bună spre ajuto­­rul nostru, care cu credință strigăm către tine: Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre îm­blânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.”

Asa glasuieste deseori cu deosebita induiosare Sfanta Biserica spre cinstirea si lauda Preabinecuvantatei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, asternand inaintea ei toate rugaciunile noastre nevrednice si atribuindu-i ei tot ajutorul cel venit la buna vreme de sus.

Biserica păstrează cu sfinţenie cuvintele şi prorocia Maicii Domnului despre ea însăşi, cuvânt adresat verişoarei sale Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul: „Iată de acum mă vor ferici toate nea­murile” (Luca 1, 46).