Cu un punctaj de 606 dintr-un maxim posibil de 1 000, România se situează pe locul 25 într-un index care compară nivelul de screening (investigaţii), tratament şi prevenţie în cele 27 de state ale UE, precum şi în Elveţia, Norvegia şi Croaţia.
Indicele European al Hepatitei este realizat anual de Institutul suedez de cercetare Health Consumer Powerhouse (HCP) la solicitarea Asociaţiei europene a pacienţilor cu afecţiuni hepatice (ELPA).
Lansarea de marția Indicelului a avut loc simultan, atât la Bruxelles, cât şi la Bucureşti.
Dintre ţările europene, Franţa, Slovenia şi Germania ocupă primele locuri în clasament, fiind cele mai performante în tratarea hepatitei cronice.
“Poziţia 25 ocupată de România în acest index nu este una tocmai bună, dar trebuie să admitem că în ultimii ani s-au făcut paşi importanţi pentru a mai ridica din bariere atât la accesul la terapii, cât şi la prevenţie”, a spus în deschiderea conferinţei de la Bucureşti, Marinela Dedu, preşedinta Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România, afiliată ELPA.
Infectările, depistate cu întârziere
Hepatita este o boală cu evoluţie lentă, întinsă pe zeci de ani. Chiar dacă o doză de vaccin costă 60-70 de lei, pentru o imunizare completă fiind nevoie de trei doze, foarte puţini pacienţi acordă atenţie prevenţiei. Datele studiului arată că, în România, o mare parte a infectărilor este detectată cu întârziere, ducând la afecţiuni secundare şi la posibilitatea ca pacienţii să transmită virusul mai departe, în necunoştinţă de cauză. Conform Indexului, ţara noastră are deficienţe nu numai la capitolul prevenţie, dar şi la capitolul tratament. Astfel, în timp ce sugarii sunt vaccinaţi în mod curent şi este atinsă o cotă de 90% de copii protejaţi împotriva bolii, nu există o imunizare sistematică a unor grupuri de risc, adică a persoanelor care practică prostituţia sau consumul de droguri injectabile.
Cum se face accesul la tratament
Potrivit Marinelei Dedu, accesul pacienţilor la tratament este unul greoi. Ea a dat ca exemple judeţele Iaşi, Galaţi şi Buzău, unde pacienţii au întocmit liste de aşteptare a tratamentului care poate veni peste luni de zile sau chair mai rău.
În România, mecanismul prin care un bolnav de hepatită are acces la tratament este următorul: odată depistat pacientului i se întocmeşte un dosar care este depus la Casa Judeţeană de Sănătate. Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate solicită lunar la judeţe numărul de dosare care sunt triate în funcţie de anumite criterii prioritare. “Unele case judeţene trimit dosarele, altele, nu. De aici şi discrepanţele majore la listele de aşteptare”, a explicat conf.dr. Victoria Aramă, medic la Spitalul de Boli Infecţioase Matei Balş din Bucureşti
Anii 1980, campioni în răspândirea hepatitei
Participanţii la conferinţă nu au putut estima numărul bolnavilor de hepatită din România. “Pot să vă spun că, din 10000 de persoane testate, 3,5% sunt depistate cu virusul hepatitei C. O parte se vindecă spontan, dar 2,8% dezvoltă ciroze şi cancere. La hepatita B s-ar putea ca proporţia să fie mult mai mare”, a explicat conf. dr.Gabriel Popescu, medic la Spitalul de Boli Infecţioase Matei Balş din Bucureşti, pentru Sursa zilei.
El a adăugat că, din experienţa sa clinică, mulţi dintre pacienţii depistaţi astăzi cu virusul hepatitei B, foarte rezistent şi cu evoluţie lentă ca infecţie, s-au îmbolnăvit în anii 1985-1989 când nu erau folosite seringile unice, iar sterilizarea acelor era deficitară.
Potrivit datelor European Centre for Desease Control (ECDC), în România, numărul pacienţilor care suferă de hepatite cronice B şi C este estimat la aproximativ 2 milioane, cu câteva mii de infecţii noi raportate anual.
Mai multe informaţii despre indexul internaţional de performanţă în tratarea hepatitei, despre medicamente şi statistici pe pagina de internet www.hep-index.eu. (Dana Şerb)