Premierul Nicolae Ciucă a fost, duminică, printre primii politicieni care au transmis mesaje de Ziua Drapelului Naţional. Prim-ministrul a făcut referire la experienţa sa în teatrele de operaţii din afara ţării, spunând că prezenţa Tricolorului în bazele în care îşi desfăşura activitatea însemna legătura cu România şi îi motiva pe el şi pe colegii săi să-şi reprezinte ţara cu responsabilitate şi profesionalism.
Mesajul premierului Nicolae-Ionel Ciucă cu prilejul Zilei Drapelului Naţional
”Adoptat ca simbol al naţiunii în timpul Revoluţiei de la 1848,Drapelul tricolor este parte a identităţii noastre naţionale, alături de Stema României şi de Imnul Naţional.
Martor al formării şi transformării României în statul democratic european de astăzi, Drapelul Naţional simbolizează unitatea şi continuitatea noastră ca popor, prin prezenţa perpetuă a celor trei culori – roşu, galben şi albastru – pe steagul purtat de români cu prilejul unor momente importante ale istoriei. Tricolorul este, totodată, un simbol al rezistenţei noastre naţionale, fiind purtat în luptă de eroii care au apărat de multe ori cu preţul vieţii pământul ţării.
Respectul faţă de simbolurile naţionale înseamnă respect faţă de acest trecut cu care ne mândrim ca popor, în România de astăzi, membră a Uniunii Europene şi partener puternic şi respectat în cadrul Alianţei Nord-Atlantice. Tricolorul românesc este arborat acum alături de drapelele naţionale ale celorlalte state din această mare familie a democraţiei şi securităţii. Vedem acum că sunt creditate cu încredere de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi eforturile noastre de a vedea arborat Tricolorul alături de steagurile ţărilor dezvoltate ale lumii.
Ca fost militar de carieră, am luat parte la mai multe misiuni în teatrele de operaţii în afara ţării. Dincolo de momentele dificile inerente în astfel de misiuni, prezenţa Tricolorului în bazele în care eu şi colegii ne desfăşuram activitatea însemna legătura cu România şi ne motiva să ne reprezentăm ţara cu responsabilitate şi profesionalism.
Tricolorul ne dă sentimentul de siguranţă în orice colţ al lumii ne-am afla şi l-am zări. A dat curaj înaintaşilor noştri, ne-a unit în momente dificile ale istoriei şi ne face să ne simţim mândri ori de câte ori arborarea lui marchează succesul unui român. Datoria noastră este să cinstim simbolurile naţionale, să transmitem noilor generaţii respectul pentru ele şi să înălţăm Tricolorul pe cele mai selecte catarge ale lumii!”
Premierul a fost urmat, imediat, de ministrul Apărării, Vasile Dîncu, care le-a transmis „gânduri bune, de recunoştinţă şi apreciere tuturor celor care îşi servesc ţara sub drapel, în astfel de momente, în care securitatea ţării, a regiunii, a continentului şi a lumii întregi este ameninţată de provocări fără precedent”.
Mesajul ministrului Apărării:
„Se împlinesc, astăzi, 174 de ani de când Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti stabilea, prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848, drept drapel flamura în culori – albastru, galben, roşu, pe care era înscrisă deviza revoluţionară “Libertate, Dreptate, Frăţie”.
Alegerea drapelului în aceste culori ca simbol naţional nu fusese întâmplătoare. Cele trei culori au fost folosite de români, pe flamurile de luptă, ori în alte ocazii, cu mult înaintea veacului revoluţionar. Tocmai de aceea, pandurii lui Tudor l-au folosit la 1821, iar la 1848, în vâltoarea revoluţiei care a cuprins aproape întreaga Europă, paşoptiştii români aflaţi la Paris se identificau vizual prin drapelul albastru, galben şi roşu. Deşi guvernul revoluţionar provizoriu de la Bucureşti nu avea să supravieţuiască pentru multă vreme, drapelul tricolor adoptat de acesta prin chiar primul său decret avea să se impună pentru totdeauna drept simbol al tuturor românilor, uniţi în jurul său cu dragoste de ţară, mândrie, dorinţă de unitate şi independenţă.
În anii care au urmat, tricolorul românesc a fost purtat spre redutele Plevnei, Griviţei şi Smârdanului de bravii luptători de la 1877-1878 de unde, încărcaţi de glorie, au vestit lumii că Ţara Românilor este liberă şi independentă.
„Steagul e tot de-odată, trecutul, prezentul şi viitorul Ţării; întreaga istorie a României! Într-un cuvânt, steagul reprezintă toate datoriile şi toate virtuţile militare care se cuprind în acele două cuvinte săpate pe vulturii români: Onoare şi Patrie!”, spunea domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1863, la înmânarea primelor drapele de luptă unităţilor militare ale Principatelor Unite.
Cuvinte profetice pentru că, de atunci, drapelul de luptă tricolor a însoţit şi însufleţit ostaşii în marile momente din istoria militară a poporului nostru – Războaiele Balcanice, Războiul de Reîntregire, care a făcut posibilă înfăptuirea Marii Uniri, la 1918, campaniile celui de Al Doilea Război Mondial, Revoluţia din Decembrie 1989, precum şi în misiunile din teatrele de operaţii, unde armata noastră a acţionat în ultimele decenii.
Militarii români au purtat întodeauna cu mândrie însemnele Drapelului naţional, văzând în acesta, aşa cum spunea tot Alexandru Ioan Cuza, întreaga naţiune, Patria pentru care nu au ezitat să se sacrifice. Tuturor eroilor căzuţi sub faldurile drapelului tricolor, ştiuţi ori neştiuţi, care îşi dorm somnul de veci în pământ românesc sau în alte colţuri ale lumii unde s-au purtat bătălii, le datorăm respect şi veşnică amintire.
Armata noastră, care îşi croieşte, cu impetuozitate, drum către modernitate, reprezintă pavăza naţiunii noastre. Încrederea românilor în puterea de sacrificiu a militarilor noştri a fost şi va rămâne întotdeauna un imbold pentru fiecare ostaş de a-şi oţeli braţul şi a-şi desăvârşi priceperea, astfel încât chemarea Ţării sub Drapel să îl găsească întotdeuna pregătit să îşi facă datoria, chiar cu preţul vieţii.
În astfel de momente, în care securitatea ţării, a regiunii, a continentului şi a lumii întregi este ameninţată de provocări fără precedent, transmit tuturor celor care îşi servesc Ţara sub Drapel, în special militarilor aflaţi, astăzi, în misiuni, în ţară, ori peste hotare, precum şi celor care se află în rezervă ori retragere, dar gata oricând să-şi facă datoria, gânduri bune, de recunoştinţă şi apreciere.
De Ziua Drapelului Naţional, care este o sărbătoare a noastră, a tuturor, îi îndemn pe toţi compatrioţii noştri care simt şi trăiesc româneşte, oriunde s-ar afla, să arboreze cu mândrie tricolorul românesc!
Trăiască România! La mulţi ani!”
Și președintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj în care a amintit care este însemnătatea Drapelului Național:
„26 iunie, Ziua Drapelului Naţional, are o însemnătate deosebită pentru România şi ne oferă prilejul de a ne manifesta respectul faţă de unul dintre simbolurile fundamentale ale identităţii şi unităţii naţionale.
Tricolorul reprezintă un liant puternic între prezent, trecut şi viitor, iar arborarea drapelului nostru la ceremoniile care marchează evenimente istorice şi la competiţiile sportive naşte, în inimile românilor, sentimentul profund de apartenenţă la ţară şi neam.
Aducem un pios omagiu tuturor înaintaşilor noştri, eroi care au luptat şi s-au jertfit pentru o ţară independentă, suverană, unitară şi indivizibilă.
Drapelul ne reaminteşte, în mod simbolic, de valorile fundamentale ale naţiunii noastre, afirmate, promovate şi protejate cu consecvenţă de către românii din ţară şi de pretutindeni.
România este un stat modern, guvernat de principii democratice, parte a marii familii euroatlantice. Consolidarea profilului ţării noastre în NATO şi în Uniunea Europeană, precum şi în cadrul Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii constituie priorităţile strategice ale politicii externe şi de securitate ale ţării noastre.
Astăzi, privim cu mândrie la Drapelul Naţional şi reflectăm cu recunoştinţă la istoria pe care o poartă cu sine!
La mulţi ani, România! La mulţi ani Tricolorului nostru!”
26 iunie – Ziua Drapelului Național
Drapelul este un simbol naţional, aşa cum prevede Constituţia României din 1991 modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003.
Prin Articolul 12, Constituţia stabileşte, că „drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu”.
La 14/26 iunie 1848, Guvernul revoluţionar provizoriu din Ţara Românească a decretat pentru prima dată drapelul ca simbol naţional, având deviza „Dreptate – Frăţie” înscrisă pe el, aşa cum arată „Istoria României în date” (Ed. Enciclopedică, 2003).
De-a lungul istoriei, nu a suferit transformări majore, doar distribuţia culorilor s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluţia de la 1848, când, sub impactul spiritului revoluţionar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel naţional steagul standard cu trei culori.
Totodată, proporţia culorilor nu a fost aceeaşi cu cea de acum. Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul şi chiar a lui Ştefan cel Mare.
Drapelul naţional tricolor, roşu-galben-albastru, astfel decretat la 14/26 iunie 1848, a fost sfinţit a doua zi, în cadrul Marii Adunări Naţionale de pe Câmpul Filaretului, numit de atunci Câmpia Libertăţii.
Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâșia roșie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Raluca Dan