Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe data de 17 decembrie pe Sfântul Prooroc Daniel, cel care a fost aruncat într-o groapă cu lei și a scăpat nevătămat datorită credinței pe care i-o purta lui Dumnezeu. Numele Daniel este format din „dan” – a judeca și „El” – Dumnezeu, puternic. Numele este de origine evreiască și înseamnă „Dumnezeu este judecătorul meu”. Chiar dacă prenumele „Daniel” „Daniela” „Dana” și „Dan” sunt destul de răpândite la noi, singura biserică din București care poartă hramul „Sf. Prooroc Daniel și cei Trei tineri” se află cartierul Berceni. Lăcaşul de cult, unic şi datorită poveştii lui triste, este ascuns printre blocurile din apropierea Pieţei Reşiţa.
„Ceva s-a rupt în mine când l-am văzut mort”
Povestea aşezământului este atât de tristă! În urmă cu 18 ani, preotul Benone Popoiag îşi trăia liniştit viaţa, desfăşurându-şi activitatea în parohia lui din Buzău. Împreună cu soţia sa, Filofteia, aveau doi copii, Gabriela şi Daniel, pe care îi iubeau ca pe ochii din cap. Băiatul, spre marea bucurie a tatălui, era în anul al-III-lea al Facultății de Teologie din localitate. Fire isteaţă, iscoditoare, cuminte, reuşise încă din anii copilăriei să-şi uimească părinţii, profesorii şi cunoscuţii cu inteligenţa lui. La trei ani ştia deja să citească. Era un mic geniu, dedicat trup şi suflet studiului. De multe ori mama îl trimitea la joacă, iar el îşi vâra, pe la cureua pantalonului, cărţi, dicţionare, caieţele de însemnări. Alegea umbra unui copac şi stătea acolo până seara citind. Dar mândria şi nădejdea familiei Popoiag au fost spulberate crud, înainte ca tânărul să împlinească 18 ani. Era ultima zi a lui mai, 1994. Inconştienţa unui şofer de TIR bulgăresc a pus capăt unui vis sublim. Daniel şi doi colegi de seminar, Ion Aurelian şi Cornel Roşioru, tocmai se întorceau de la cursuri într-o Dacie, veseli şi fără nici o grijă. Au fost puternic loviţi la ieşirea din Buzău spre Ploieşti, iar Daniel a murit. Durerea familiei Popoiag a fost insuportabilă. „Credeam că n-am să mai pot respira, că n-am să mai pot trăi, că am să cad jos şi n-am să mă mai ridic niciodată, mărturiseşte cu lacrimi în ochi părintele Benone. Ceva s-a rupt în mine când l-am văzut mort, la IML. N-am avut putere să scot un cuvânt multă vreme. Au trecut ani de atunci şi durerea e la fel de vie.”
ÎPS Teodosie Snagoveanu i-a chemat la Bucureşti
Pentru că toate le aminteau de el, casa, mobila, hainele, cărţile, caseta video unde apărea Daniel, plin de viaţă zâmbind la o petrecere, preotul şi preoteasa au decis să se mute la mănăstirea Crasna şi să nu mai iasă niciodată în lumea care le-a răpit unicul fiu. Gabriela, fata lor, urma să rămână cu bunicii de la Buzău. Auzind că cei doi vor să se călugărească, ÎPS Teodosie Snagoveanui-a chemat la Bucureşti şi le-a propus să ridice o mănăstire în memoria lui Daniel, care să poarte hramul „Sfântul Prooroc Daniel, cei trei tineri” şi „Adormirea Maicii Domnului”. Le-a dat terenul din apropierea Pieţei Reşiţa şi binecuvântarea sa. Gabriela a fost cea care a grăbit hotărârea părinţilor: „Haideţi, mamă şi tată să-i facem o biserică, aşa cum îşi dorea el! Trebuie să-i îndepliniţi dorinţa!” Atunci, preotul Popoiag a vândut casa din Buzău şi s-a mutat la Bucureşti. Şi-a şters lacrimile de pe obraz şi a început totul de la zero. „Când am ajuns prima oară aici, ne-am cam speriat, îşi aminteşte preoteasa. Pe locul actualei biserici se întindea un maidan pe care se plimbau câinii, mai veneau circarii şi, din când în când, adventişii, să vorbească oamenilor. Nici apă nu aveam. A fost greu. Dar ne-am descurcat.”
Sfântul cu cercel în ureche
Biserica a fost construită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, la îndemnul nemijlocit al ÎPS Teodosie Snagoveanul. Când a fost gata lăcașul, părintele şi-a dat seama că n-are icoana Sfântului Daniel, aşa că a făcut o comandă specială, în Grecia. La scurt timp, preotul a primit icoanele, dar sfântul pictat avea un cercel în ureche, lucru care l-a făcut pe omul bisericii să stea pe gânduri: „Nu ştiam ce să fac. În icoană era cu cercel, pentru că Daniel fusese sclav la curtea lui Nabucodonosor, dar eu nu puteam să-l las aşa, ce-ar fi zis tinerii? Păi, dacă are sfântul Daniel cercel, noi de ce să nu purtăm?!” Aşa că părintele Popoiag a repictat icoanele. Dar a ascuns cercelul sfântului. Parohia „Sf. Prooroc Daniel” se bucură azi de o intensă activitate misionară în rândul tinerilor. „Mulți adolescenți vin și fac orele de religie în interiorul bisericii, având în față exemplul sfinților și icoanele care sunt aici, spune părintele paroh. Ajutăm familiile sărace, așa cum putem, e de datoria noastră și așa ar fi făcut și Daniel, fiul meu.” Tatăl Ceresc s-a îndurat de familia Popoiag, greu încercată de viaţă, dându-le tuturor membrilor ei un ţel sublim pentru care să lupte. Şi parcă suferinţa s-a transformat încet-încet, pe negândite, în speranţă, așa ca cerul care se spală de nori după furtună. Jertfa preotului Popoiag, închinată lui Dumnezeu, a constat în suportarea cheltuielilor de construire a bisericii, cu toate dotările necesare, așa cum reiese din documentul întocmit la târnosirea bisericii: „Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, ridicatu-s-a acest sfânt locaș cu hramul Sf. Prooroc Daniel, pentru credincioșii Parohiei nou-înființate în cartierul Berceni, zona Reșita-Huedin, București. Binecuvântează, Doamne, și sfintește pe cei ce iubesc frumusețea și bunăvoința Bisericii Tale!”
Daniel și cei trei tineri
Acest fericit prooroc Daniel era din seminţia lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. A trăit cu 460 de ani înainte de întruparea lui Hristos. S-a născut în Vitora cea de sus. Încă de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în ţara haldeilor. El a proorocit 70 de ani. În vechiul testament, Daniel era un profet care apare în Cartea lui Daniel. El făcea adesea preofeții despre viitor. Acesta a obținut o importantă funcție în adunarea sfatului în Babylon datorită faptului că era interpretul de vise al regelui. Daniel era un bărbat înţelept și foarte frumos. A plâns mult pentru popor şi pentru cetatea Ierusalimului. Prin post se înfrâna de la orice mâncare. Cei trei Tineri, după cum spune istoria, erau din sfânta cetate a Ierusalimului. Tatăl lor se numea Iezechia, iar mama lor Caligona. Iezechia, când era bolnav, a cutezat să ceară lui Dumnezeu să nu-l dea morţii, căci a păzit cele plăcuțe înaintea Lui. Dumnezeu s-a milostivit și i-a mai adăugat 15 ani la anii vieţii lui. Când Ierusalimul a fost înconjurat şi robit de Nabucodonosor, împăratul babilonienilor, au fost luaţi şi ei robi împreună cu Proorocul Daniel şi duşi în Babilon. Pentru virtutea lor, au fost puşi mai-mari peste treburile împăratului. Câtva timp mai târziu, pentru că nu s-au închinat chipului pe care şi-l ridicase împăratul, au fost aruncaţi într-un cuptor ars. De fiecare dată când erau azvârliți în flăcări, ei cântau psalmi lui Dumnezeu. Vâzând așa ceva, împăratul a mărturisit că mare este Dumnezeul preaslăvit de cei trei Tineri. Văpaia de foc se prefăcea în rouă, iar ei rămăseseră nevătămaţi. Era o minune.
Dana Mateescu